Contractul angajator-angajat

In general, salariatii lucreaza in prevederile unui contract general care se aplica identic in privinta beneficiilor si altor conditii tuturor salariatilor. In companiile cu sindicat (union), contractul general se negociaza de catre sindicat pentru toti salariatii.

Un angajat cu un contract specific poate fi considerat self-employed si e tratat cu totul diferit fata de un salariat obisnuit, in special privind deducerile pe statul de plata. Salariatul care a lucrat peste 12 luni fara un contract specific cu firma se considera permanent, spre deosebire de un salariat casual care a lucrat o perioada mai scurta. Chiar si un salariat care lucreaza sub 30 ore/saptamana devine dupa un an salariat permanent part-time.

Concediul platit in Canada

Orice job include intotdeauna minimum doua saptamani de concediu platit. Legea cere minim doua saptamani, firmele pot sa mareasca durata concediului functie de vechimea in companie sau alte considerente.

Asta inseamna ca salariatii cu ora, dupa un an lucrat la firma, vor primi salariul care li se cuvine pe doua saptamani, in care nu trebuie sa mearga la lucru. Daca vacanta trebuie luata mai devreme decat un an, numarul de zile si banii de concediu se calculeaza proportional cu timpul lucrat pana atunci.

Sarbatori legale platite

Salariatii au dreptul la 8 sarbatori nationale platite in cursul unui an calendaristic. Acestea sunt : New Year’s day, Good Friday, Victoria day, Labour day, Thanksgiving day, Christmas day, Boxing day.
Salariatii pot beneficia de acest drept indiferent daca sunt full-time, part-time, permanent sau cu contract limitat, studenti si, in general, indiferent cate zile au deja lucrate.

Regula de mai sus se aplica numai partial unor anumite profesii, cum ar fi cei care prepara mancarea in restaurante, cei care lucreaza in hoteluri, in muzee, stadioane, adica cei care lucreaza pentru firme care trebuie sa fie deschise in aceste zile. Salariul pentru aceste zile trebuie sa fie de 150% din salariul obisnuit.

Angajare vs. agentie de plasare vs. headhunter

O agentie de plasare sau angajare e o firma particulara care are ca obiect de activitate plasarea salariatilor la diverse companii. In general, o companie recurge la serviciile unei agentii de plasare cand nu poate gasi pe cineva potrivit pentru post sau cand nu vrea sa primeasca prea multe cereri de angajare.
Cele mai multe agentii de plasare canadiene primesc un comision de la intreprinderea care angajajeaza, altele de la individul care vrea sa se angajeze. Din acest motiv, agentia de plasare e interesata numai de profesiile care au cautare.
Cu exceptia posturilor care sunt comunicate numai unei agentii de plasare, cel care cauta de lucru poate sa faca acelasi lucru (search, resume, interviu, negociere salariu) pe cont propriu.

O agentie de angajare e diferita de cea de plasare pentru ca actioneaza ca intermediar intre salariati si companie. Asta inseamna ca nu esti angajat full-time de catre companie cu toate beneficiile aferente (ajutor de somaj, asigurarea medicala, pensie, etc). Agentia are un contract separat cu lucratorul. Ea primeste banii de la companie, plateste lucratorul si face un profit. Toti castiga in situatia asta cu exceptia lucratorului. Legea protejeaza lucratorul in situatia asta, il considera salariat obisnuit (anuleaza contractul) si agentia sau compania trebuie sa-i ofere beneficii. O alta forma legala ar fi ca lucratorul sa indeplineasca conditiile de self-employed si sa poata sa-si deduca la impozit o serie de cheltuieli.

Asa numitele headhunters sunt agentii specializate pentru posturi cu pretentii sporite. Ele sunt platite de companii in cautare de personal cu inalta calificare. Compania plateste in avans un comision agentiei, chiar daca aceasta nu va gasi persoana pentru post. Headhunters abordeza pe cei angajati deja care au dovedit rezultate excelente la alte companii, dar vor folosi si resume-uri ale unor noi veniti. Pentru fi luati in considerare de catre headunder-i trebuie sa aveti un dosar bine pus la punct, cu recomandari de la firme recunoscute.